"Temelia" muncii voastre

Cea mai înaltă clădire din lume, Burj Khalifa din Dubai, măsoară 2,717 metri înălțime. (Este peste o jumătate de milă). Este cu adevărat o minunăție inginerească, o capodoperă a construcției. Dar fără fundația sa, aceasta ar fi cea mai mare masă de moloz de pe planetă. Fundația pentru această structură este la fel de impresionantă. Adânc în pământ, 164 de metri în jos, 58.900 de metri cubi de beton sprijină clădirea. A fost nevoie de un an pentru a construi singur fundația.

Arta voastră merită aceeași atenție la temelia pe care este construită. Este timpul să analizăm cu atenție suprafața, deci aruncăm o privire asupra opțiunilor dvs. și a modului în care acestea vor afecta marca.

Din ce este făcută hârtia?

Hârtia poate fi făcută dintr-o varietate de materiale. Hârtiile se realizează transformând fibrele în pulpă modelabilă. Cel mai frecvent, aceste materiale fibroase provin din cherestea (lemn) sau bumbac. Pulpa care este produsă este modelată împreună, cel mai adesea presată și uscată pentru a produce hârtia. Procesul de modelare, presare și uscare afectează toate suprafețele finisate.

Hârtiile de calitate inferioară sunt obișnuite din pulpă de lemn. Pulpa de lemn este foarte acidă și se va degrada în timp. Hârtiile pentru ziare și desenele de calitate inferioară vor intra în această categorie.

Hârtiile de calitate superioară sunt realizate integral din bumbac și / sau fibre de in, ceea ce le face mai rezistente la descompunerea substanțelor chimice în timp. Aceste hârtii sunt denumite în mod obișnuit hârtie „zdrență”. Aceste hârtii sunt, de obicei, „lucrate manual” și au o margine punte împreună cu un filigran în relief. Lucrări precum Arches și Stonehenge vor intra în această categorie.

Câteva exemple de hârtie:

1. Bloc desen Schizzi Fabriano

Hartie pentru desen și schiță în creion, pastel, cărbune sau cretă. Din celuloză de calitate superioară rezistentă la ștersături, de culoare albă cu ușoară tentă ivorie. Textura medie, granulație naturală.

2. Bloc hartie acuarela Arches

Una dintre cele mai apreciate hârtii pentru pictură în acuarela. Unica datorită modului în care păstrează strălucirea și transparența acuarelei; culorile nu sunt absorbite în hârtie, ci se așează pe suprafața hârtiei. Astfel, culorile se pot îndepărta până se recapată albuil hârtiei, fie că sunt încă umede sau uscate.

Produsa din 100% bumbac, după metode tradiționale, care îi conferă un aspect natural, plăcut la atingere. Poate absorbi o cantitate foarte mare de apă fără să se deformeze. Rezistența la ștersături și zgârieturi, fără să se rupă sau scămoșeze, datorită fibrelor lungi de bumbac, distribuite uniform. Pentru acuarela, desen, caligrafie, gravură, acrilice și chiar tipar digital.

De culoare alb natural, fără înălbitori optici, pH neutru, cu propietăți excelente de conservare: nu îngălbenește în timp și culorile se mențin luminoase.

3. PastelMat Paper by Claire Fontaine

Cardul Pastelmat al lui Clairefontaine a fost dezvoltat pentru a satisface specificațiile celor mai pretențioși artiști pastel, cărbune și grafit. Suprafața singulară este o adevărată inovație care combină avantajele a două lucrări tradiționale. Particulele fine de fibră de celuloză fixate pe suprafață creează un substrat de desen catifelat care va ține mai multe straturi de pastel și va reduce nevoia de fixativ. Netezimea bobului de plută din adeziv asigură longevitatea.

Această hârtie de artist arhivistică este fără acid, rezistentă la lumină și rezistentă la apă pentru utilizare atât cu medii umede, cât și uscate. Este o grosime rigidă de 170 lb (sau 360 gm) pentru o performanță luxoasă și robustă. Disponibil în 12 tampoane cu o foaie de sticlă între fiecare carte pentru a vă proteja opera de artă.

4. Canson Mi-Teintes Pastel Paper

Mi-Teintes este o hârtie clasică franceză, cu o textură „vellum” în partea superioară și o suprafață plană pe revers, ambele la fel de potrivite pentru pastel, pastel cu ulei, cretă, creion, acuarelă și acrilică. Este o foaie grea, de 160 lb (98 gb), cu un conținut ridicat de zdrențe (66%) pentru a asigura o viață lungă fără deteriorare. Aceste plăcuțe cu bandă sunt potrivite în special pentru pasteluri. Fiecare pad de 24 de foi conține patru foi fiecare din șase culori diferite.

5. Canson XL Marker Pads

Canson și-a dezvoltat noua linie XL pentru a oferi hârtie de calitate excelentă la un preț accesibil. Această hârtie albă semitransparentă, strălucitoare, este concepută pentru a accepta markeri pe bază de alcool, markeri pe bază de solvent, pixuri și creioane. Este rezistent la sângerare, fără acid și are o greutate de 18lb. Hârtia de marcaj poate fi folosită pentru lucrările preliminare și finale ale artei. Împăturirea de bandă cu un suport robust din PAL este excelentă pentru utilizarea în studio sau în exterior.

6. Recycled Papers (Artagain Paper by Strathmore)

Cutiile Strathmore Artagain au hârtie îmbunătățită cu fibre, realizate cu materiale reciclate. Sunt potrivite ideal pentru pasteluri moi și cărbune. Folosiți stilouri cu role cu gel pentru efecte dramatice. Hârtia Artagain este fără acid, greutate medie și ușor texturată.

O parte din desen

Sunt Andreea, o fată simplă ce vrea să împărtășească cu voi talentul meu la desen. Bine, eu nu-l numesc talent pentru că nu sunt foarte bună la ce fac, sunt bunicică, iar răbdarea mea de a face un desen cred că îi dă oportunitatea să fie un desen bun.

Să ne întoarcem în timp. Avem nici 3 ani când mama vedea că mâzgălesc orice prindeam, apoi cu trecerea anilor făceam diverse forme care ieșeau cât de cât. Nu țin minte tot, dar am vagi amintiri când eram pusă să desenez la grădiniță pentru alții că nu știau, ba chiar sora mea mai mică mă chema să-i desenez. Dacă mă întreba cineva ce vreau să fiu, clar aș fi răspuns cu pictoriță, am avut răspunsul ăsta ani la rândul, dar vom ajunge acolo.

Am ajuns să desenez anime uri, am crezut că asta urmează să fac, în minte mea de copil credeam că sunt în punctul în care desenez foarte bine.

Anii au mai trecut, am început să pictez, straniu, dar dacă stau și mâzgălesc fac treabă bună, mai bună decât desenul. Desenam orice, deci trecusem deja de faza cu anime-uri, pe atunci eram și fană anime-uri... de aici obsesia mea să desenez personaje de desene animate. Practic perspectiva mea s-a lărgit, desenam sau pictam orice îmi sărea în ochi sau orice îmi imaginam. Asta până în clasa a 7-a, unde ce să vezi am avut o oră de dirigenție unde am fost întrebați ce licee alegem. Gândiți-vă, urma să avem 4 ani într-o instituție ce poate, mai mult sau mai puțin ne deschidea drumul maturității. Toți știau, eu eram paralel, ca un copil care încă e pe la vârsta de 5 ani, profesorii îmi tot sugerau licee de artă, eu eram sceptică. Liceu în oraș însemna: plecat de acasă, bani pe chirie și bani de cheltuială, oameni necunoscuți. Ceva de care mă temeam, mai ales că eram la 100+ grad de timiditate. Am luat decizia să-i ascult, mi-am pregătiţi dosarul, iar înainte de a selecta liceul, am dat probă la Dinu Lipatti, liceu de artă în Pitești. Logic acum, eu încă eram o copilă, habar nu aveam ce e cu mine, dar m-am dus la liceu, am depus dosarul, am primit lista cu lucruri ce îmi erau de folos la examene, da erau 2, atunci am aflat şi eu.

Aici e partea amuzantă, văd listă: - creioane b1, b2, b, b4, etc

- Bloc b5 sau așa ceva

- Nu știu ce paletă de culori

- Gumă nu știu de care... ce mai 50 şi ceva de lei dați pe toate. Și acum îl aud pe tata" dacă am să dau mereu așa..."

Acum o mică paranteză legată de cum s-au comportat părinții meu având un copil "minune". Nu au făcut nimic, nu școli, nu meditații, nu concursuri, nu investit în talentul ăsta.

Când a venit ziua de examen mi-am luat lucrurile și m-am prezentat la liceu, eram chemați pe nume și intrăm unu câte unu. Primul examen, emoții ca naiba, mă pun în bancă, care nu era banca, era un fel de suport ciudat unde stăteai ca pe un scaun întors cu o măsuță de desenat în față. Aud" desen în spațiu, ne-au pus ei acolo obiecte și, să ne înţelegem, eu știam că există un creion, nu "n" creioane, mă uitam în stânga și-n dreapta cum ei știau tehnici de măsurare și alte alea şi m-am luat şi eu după ei, ce făceau ei făceam şi eu, dar diferența dintre noi era ca ei aveau ani de practică în liceul ăla pe cânt eu abia ştiam să folosesc un b1. Am auzit chicoteli despre cum făceam și m-am simțit penibil aşa că mi-am văzut de desenul meu. 4 ore am stat să-l fac, atât aveai timp, oricum... dar în 4 ore am descoperit că pot face ai asta, chit că nu arăta perfect ca al lor. Eu eram mândră că am putut face asta.

La al doilea examen mi-a dat cu virgulă, nu știu ce combinații de culori și desen în mișcare... a ieșit... nimic, sincer.

Rezultatele?! Sub 6, iar media de a intra la liceul ăla era peste 6, deci pa pa liceu de arte. M-am supărat, că știam că pot și eram dormitoare de liceu, am renunțat, plângând am spus că nu mai desenez niciodată, iar de atunci " vreau să fiu pictoriță"a dispărut.

Am ajuns la liceu tehnologic, dar nu m-am lăsat de desen, chiar dacă eram pe economie am participat la toate concursurile ce mi se iveau, luând locul 1 sau 2 pe județ sau licee. Mă simțeam bine, mai ales că eram cunoscută în liceu ca " ea știe să deseneze bine", iar profesorii erau mândri că au aşa elev.

Trecând de liceu și ajungând la facultate, mai exact până în prezent când încă îmi caut stilul. Oare benzi desenate, oare artă stradală, sau e în funcție de stare.

Desenul pentru mine e eliberarea de lucruri grele, mi s-a spus des că desenez atunci când sunt supărată, da pentru că mă calmează. E refugiul meu și chiar dacă nu-mi fac meserie din asta, sunt mândră să am un talent ca ăsta.

Un desen e o artă a comunicării. Poți spune multe printr-un desen

Tipuri de gume de șters

Scurt istoric

   Înainte de invenția radierei din cauciuc, se foloseau tablele de ceară pentru a șterge urmele de mină de creion sau tuș de pe hârtie. De asemenea se spune că se folosea miez de pâine pentru a șterge urmele de mină; e posibil, dar pâinea s-ar dezintegra rapid și ar fi destul de costisitor înlocuirea ei. În 1770,Edward Naime, un inginer englez, fabrică prima radieră din cauciuc. Potrivit lui Naime, acesta a luat din greșeală o bucată de cauciuc în loc miezul de pâine pe care îl folosea de obicei și astfel a observat această calitate a cauciucului. În mod accidental, aceasta a fost prima utilizare a cauciucului în Europa în acest scop.

   Lista mea și topul pe care eu l-am făcut este strict ce ma încercat și am folosit. Este posibil ca alte articole din lumea gumelor de șters să fie mult mai bune, iar eu să nu știu de ele sau să nu fi avut ocazia de a le testa.

1. Clasica gumă de șters albă

Am încercat mai multe branduri de gume de șters, dar cea mai bună de până acum este fabel-castell s-a modelat atât de bine cerințelor mele încât și în prezent o folosesc.

    Cerințele mele de la o gumă de șters:

• Să nu fie nici prea tare, nici prea moale ca textură. Dacă este prea tare materialul înseamnă că nu este bun, nu va șterge bine și clar se va rupe, dacă este prea moale, e posibil să rămâi cu ea pe hărtie făcută bucăți și să întineze mina de creion;

• Să nu lase prea multe reziduri în urmă. Gumele de șters odată cu frecarea de hârtie se tocesc, formând acele mici reziduri, iar nimănui nu-I place să vadă o hârtie de lucru plină de reziduri de gumă;

• Să ștergă cât mai bine, fără să lase urme de mină de creion;

• Să reziste în timp.

2. Guma elastic sau plastelină, cum o numesc eu

   
    De ce? Pentru că are consistența unei plasteline, te poți juca cu ea până capătă o culoare mai deschisă față de cea înițial. Interesant la acest tip de gumă este că absoarbe, dacă pot să zic așa, toate rezidurile lăsate de guma de șters, lăsând hârtia curată. Iar când vine vorba de cât de bine șterge, ai rămâne surprins cum o asemenea textură poate să șteargă așa de bine. Un dezavantaj ar fi că odată folosită trebuie pusă într-un recipient pentru a nu se împrăștia peste toate lucrurile tale.

3. Guma electric   

 Nu am avut una a mea, personal, dar având cunoștințe cu acest tip de gumă de șters, am putut să o folosesc. Din experilență pot spune că este inutilă ca faricație, guma este mică, deci se folosește repede, bateriile se duc repede, deci poți avea surpriza să rămâi fără și dezavantajul cel mai mare este că șterge suprafețe mici, practice timpul tău de a șterge ceva va fi mare.

4. Gume de șters în diverse forme

Din câte gume de șters în diverse culori și forme am avut, nu sunt foarte bune, nu șterg excelent și nici nu rezistă. Este adevărat sunt frumoase, atrag, poate de asta sunt făcute să atragă și să cumărăm aspectul, nu calitatea.

5. Gumele de șters  negre

Părerile sunt împărțite, unele sunt bune, altele mai puțin bune, depinde de cine o face. Unele își lasă culoarea pe hârtie, altele șterg bine. Am auzit multe povești care spuneau că nu sunt bune, că nu ar mai cumpăra sau nu ar mai încerca așa ceva. Eu ce am folosit, a fost ok, și-a făcut treaba, ba chiar a rezistat mult.

6. Guma în două culori sau “magnet”

Pot spune că din câte am încercat, este cea mai nefolositoare gumă. Nu șterge bine, lasă urme de mină de creion, pierde culoare pe hârtie, rupe uneori hârtia dacă este prea sensibilă, se murdărește repede și nu o poți curăța și se rupe. Poate că am avut eu ghinionul să dau peste gume de șters nu prea bune, dar nu aș recomanda nimănui o gumă ca asta.

Pentru sfârșit vreau să spun că astea au fost experiențele mele, preferințele mele și că asta nu înseamnă că ce îmi place mie și e folositor în cazul meu e bun și pentru alții. Trebuie să încercăm și să ne punem întrebarea “ Ce am nevoie de la o gumă de șters?”